"Priveam in gol, departe de Pamant:
Unde-o fi iadul? Unde e cerul sfant?
O voce trista spuse: Cer si Iad,
Ce le mai cauti? Chiar in tine sunt! "
(Omar Khayyam - Catrene http://agonia.ro/index.php/author/0002697/index.html )
Nu este vorba despre un caz clinic de disociere a personalitatii, sindrom bipolar maniaco-depresiv. Este vorba despre noi... Noi suntem Iadul si Raiul. Sunt in noi si in afara noastra ca rezultat al activitatii zilnice. Iadul din afara este haosul intern. Sufletele noastre nu au fost blestemate, doar au fost lasate sa se manifeste in voie, sub sabia liberului arbitru. Cine poate explicita mai bine decat acest catren conditia noastra umana?? Este trist si evident... Suntem mult mai fragili decat ne-am dori sa fim si oricat am lupta nu vom deveni mai puternici. Cui trebuie sa demonstram ca putem? Noua sau celor din jur??
http://en.wikipedia.org/wiki/Omar_Khayy%C3%A1m
2 comentarii:
"Eram pe ţărmul mării
Când a venit Daimonul
Şi m-a întrebat:
-Ce faci Nichita?
-Ce să fac? - i-am răspuns
Meditez în greaca veche."
("Pastel", de Nichita Sănescu)
Suntem ce-i drept fragili, dar suntem de asemenea capabili sa deosebim binele de rau (binele si raul in viziunea arhi-cunoscuta..impusa si adoptata intr-un mod universal..nu binele si raul in viziunea proprie a fiecarui "maniac")...In viata, oricine isi poate crea un mediu propice..asemanat cu Iadul daca dorim sa privim totul numai negativ, "emo-like", sa dramatizam si sa exageram...asemanat cu Raiul daca putem totusi sa vedem partea hazlie a lucrurilor (yep..as you said)..partea plina a paharului..
Pana la urma, ceea ce facem in viata reprezinta 50% (cel putin) o demonstratie gratuita pentru spectatori...caci..daca vrem sa facem TOTUL numai pentru noi,pentru a sti ca putem, de ce nu ne inchidem intre 4 pereti si meditam 24/7?..because there is no one there to see us think..to hear us..to appreciate our success..
Avem nevoie de cineva mereu care sa spuna "E bine ce faci..tine-o tot asa"..
IT
Trimiteți un comentariu